În urma unor cercetări, am rămas profund surprins de numărul și importanța personalităților legate de Lipova care au avut relații directe sau indirecte cu Mihai Eminescu. Nume cunoscute sau mai puțin cunoscute, oameni de cultură, mecena, artiști ori martori ai destinului său tragic se adună într-o constelație care transformă Lipova dintr-un simplu reper geografic într-un spațiu de rezonanță spirituală eminesciană.
Salutări de la prietenii din Lipova
O scrisoare peste timp
Către Domnia Sa, Mihail Eminescu,
Bătrânul Mureș își poartă apele cu un foșnet aparte, iar odată cu ele, gândurile noastre – ale celor care te-am cunoscut, te-am prețuit și te-am vegheat în clipele tale de slavă ori de cumpănă. Din acest colț de țară, de la Lipova, îți trimitem un salut târziu în timp, dar neostoit în simțire.
Atanasie Marian Marienescu, fiu al Lipovei îți trimite o reverență aleasă, amintindu-și de serile de teatru din timpul turneului trupei Pascaly, în anul 1868. El a fost printre primii care au intuit că tânărul „sufleor” purta în sine un univers vast și te-a privit nu ca pe un debutant, ci ca pe un viitor cărturar al neamului. Își amintește de întâlnirile cu tine când vorbele voastre se opreau adesea asupra literaturii populare și a nevoii unui teatru românesc în Ardeal și Banat, văzut ca o școală vie a limbii și conștiinței naționale..
Ioan Hosan, originar din Șoimoș, sat străjuit de ruinele vechii cetăți ce veghează Mureșul, a fost pentru tine mai mult decât un coleg de studenție vieneză. Student medicinist la Viena, el ți-a devenit apropiat prin cântec și prin dorul comun de țară. La el ai poposit adesea, iar se spune că ați urcat împreună până la Cetatea Șoimoș, loc de reculegere și privire largă asupra văii, unde istoria și melancolia se întâlnesc.
Din neamul Poppovits, gândurile se adună ca într-o casă mereu deschisă.
Basil (B. G.) Poppovits, fiu al Lipovei bănățene, negustor cu mare vază, îți amintește că sprijinul său material și moral a fost pus fără ezitare în slujba „României June” și a marelui ideal de la Putna. Lipova, cu vechea sa Cameră de Comerț – raritate egalată doar de Budapesta – i-a format spiritul întreprinzător. De la biroul său de import-export din apropierea Stephansdomului vienez, el a slujit, din umbră, cauza națională românească.
Fiul său, Cezar B. Poppovits, îți răspunde prin piatră și formă. Arhitect de mare talent, angajat al Primăriei Vienei, el a contribuit decisiv la amenajarea Capelei române din capitala imperiului, dând chip durabil spiritualității românești – o continuare în arhitectură a idealurilor pe care tu le-ai apărat cu pana.
Din parcul Băilor Lipova, unde frunzele foșnesc pe aleea ce i-a purtat cândva numele, Riria (Aristeia) Xenopol îți trimite o privire melancolică. Stea ivită târziu pe cerul vieții tale, dar cu lumină intensă, ea a rămas legată de una dintre cele mai tulburătoare poezii ale tale. Așa cum consemna chiar ea în lucrarea „Ultima rază din viața lui Eminescu” (1902), tu ai scris pe albumul ei poezia „La steaua”, sub o podoabă de flori uscate – un gest care a transformat Lipova într-un loc al ultimei tale reverberații afective.
Cu inima strânsă, Ecaterina Szöke-Magyarosy, fiică a Lipovei și soția lui Ioan Slavici, își amintește de zilele în care ai fost oaspetele lor. Ea a fost martora tăcută a începutului tragediei tale, cea care ți-a oferit adăpost și îngrijire în vara anului 1883, când norii suferinței s-au adunat definitiv asupra minții tale. Prin ea, Lipova intră în biografia ta nu doar ca spațiu al prieteniei, ci și ca loc al durerii și al compasiunii
Ioan Bechnitz, prietenul fidel din anii vienezi, provenea dintr-o familie cu rădăcini adânci în lumea negustorească și culturală a Transilvaniei și a Lipovei, familie de o anumită stare materială. S-a născut la Sibiu, în anul frământat 1848, într-un mediu înstărit și cultivat. Mama sa, Ana Bechnitz, născută Descu, fiica unui important proprietar din Lipova (județul Arad), leagă direct familia Bechnitz de acest oraș de pe Mureș. Student eminent în dreptul roman la Viena, Bechnitz se remarca prin seriozitate intelectuală și rigoare, calități care explică apropierea sa firească de Eminescu și rolul său de sprijin moral și frățesc în anii grei ai studenției vieneze.
Primește, așadar, aceste rânduri ca pe o îmbrățișare colectivă.
Suntem prietenii tăi din Lipova – cei care ți-au oferit un adăpost, un cântec, un sprijin sau o lacrimă.
Cu neștearsă prețuire,
Ai dumitale, din Lipova de pe Mureș
Lipova nu este doar un punct pe hartă, ci o stare de spirit în biografia lui Mihai Eminescu.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, acest oraș de pe Mureș nu era doar un târg comercial, ci un nod cultural viu, conectat direct la pulsul ideilor, al prieteniilor și al frământărilor epocii. Prin oamenii săi, Lipova a intrat discret, dar durabil, în destinul „Luceafărului” literaturii române.