„Ceva mai măreț nu am mai văzut de atunci!”
În urmă cu mai bine de 125 de ani, la Lipova lua naștere una dintre cele mai impresionante manifestări religioase din vestul României, o tradiție care îmbina credința, spiritul comunitar și ingeniozitatea oamenilor locului: Boboteaza sărbătorită într-o capelă construită integral din gheață.
Presa vremii consemna cu uimire acest eveniment deosebit. Ziarul „Tribuna Poporului”, în numărul din 13 ianuarie 1901, descria pe larg atmosfera solemnă creată în oraș, o atmosferă care avea să rămână mult timp în memoria colectivă a lipovanilor.
O capelă din gheață, ridicată în inima orașului
„Ni se scrie din Lipova: În orășelul Lipova, în 6 ianuarie, fiind sfânta sărbătoare a Botezului Domnului, după ritul greco-oriental român, în mijlocul pieței, înaintea bisericii, s-a clădit o capelă frumoasă, curat numai din gheață. Asemenea și masa era tot din gheață, servind drept pristol, împodobită cu icoana Botezului Domnului nostru Iisus Hristos în Iordan, prin Ioan Botezătorul, și luminată de o mulțime de lumânări.”
Construcția, pe cât de neobișnuită, pe atât de spectaculoasă, a atras un public numeros, nu doar din Lipova, ci și din localitățile învecinate, precum și oameni de diferite naționalități – dovadă a caracterului multicultural al zonei Mureșului de Jos.
„A fost, cu un cuvânt, o mulțime cum nu s-a mai văzut în Lipova”, consemna publicația vremii.
Capela și credincioșii adunați au fost fotografiați, iar ilustratele realizate au fost vândute în folosul Bisericii Ortodoxe Române din Lipova. Construcția capelei a fost posibilă prin cheltuiala și dărnicia unor locuitori ai orașului – Ștefan Costa, Nicolae Mircu și Grigorie Crișan, cărora comunitatea le-a rămas profund recunoscătoare.
(Un amănunt interesant este că cei doi, Ștefan Costa și Nicolae Mircu erau ”greci”, aromâni, macedoni care erau și sunt recunoscuți pentru un profil identitar foarte clar, definit de două coloane vertebrale: credința ortodoxă profundă și geniul commercial. Prezența aromânilor demonstra că Lipova era un centru economic și spiritual modernizat. Gestul lor demonstrează că erau stâlpi ai societății din Lipova )
Această tradiție este evocată și în lucrarea „Biserica Ortodoxă Română din Lipova – Adormirea Maicii Domnului. Biserică istorică”, semnată de prof. Gheorghe Nicolae Vasiescu, care redă amintirile din copilărie și adolescență ale Prof. Dr. Victor Arsenie, din primele decenii ale secolului al XX-lea:
„Un mare rit era ziua Bobotezei. În piața din fața bisericii, lângă Crucea de piatră, se ridica un altar din blocuri de gheață scoase din Mureșul înghețat. Era o construcție impunătoare, o adevărată capelă, cu altar, unde se oficia slujba de sfințire a apei.”
Dis-de-dimineață, butoaie întregi erau umplute cu apă, iar după slujbă credincioșii își luau Agheasma Mare, păstrată cu evlavie în case pe tot parcursul anului. Apa sfințită era considerată izvor de binecuvântare, sănătate și ajutor în vremuri de boală sau încercare, atât pentru oameni, cât și pentru animalele din gospodării.
„Păstrez în amintire imaginea unei capele de gheață care, la primele raze ale soarelui de iarnă, strălucea ca un uriaș bloc de diamant șlefuit. Ceva mai măreț nu am mai văzut de atunci!”
Capela de gheață de la Lipova nu a fost doar o construcție efemeră, ci o expresie a credinței vii, a solidarității comunității și a legăturii profunde dintre Biserică și viața cotidiană a oamenilor. Ea rămâne un simbol al unui timp în care sărbătoarea Bobotezei era trăită cu intensitate, fast și participare colectivă.
„Cu prilejul sărbătorii Botezului Domnului, vă doresc pace și bucurie, pace și mântuire, întru mulți și fericiți ani!”
„Apele sfințite toate să vă aducă sănătate!”
Costel Sanfira